Europa actuală este o structură fundamental greşită şi profund mincinoasă, croită mai mult din aspiraţii decât din realism.
Şi nu e vorba de Uniunea Europeană, ci de statele care o compun, în primul rând de cele cu un nivel ridicat de trai.
Au vrut vest-europenii să trăiască bine, mai bine, din ce în ce mai bine? Guvernele s-au executat şi au început să le vândă iluzii: lefuri bugetare tot mai mari, sporuri „fără număr", pauze lungi şi dese, al 13-lea şi chiar al 14-lea salariu, concedii prelungite şi bine plătite, pensii colosale, şomaj boieresc, ajutoare sociale de tot felul, împrumuturi bancare la tot cartieru'...
Aşa s-a ajuns la dezastru. Vestea bună e că Europa Unită are capacitatea să se reformeze, cu condiţia ca naţiunile componente să accepte corectarea drastică a derapajelor. Asta înseamnă austeritate, durere, voinţă şi curaj. Doctorul UE ştie să facă operaţia, totul e ca pacienţii Franţa, Italia, Spania, Grecia etc. să nu-i da medicului cu bisturiu-n cap. Şi aici nu e vorba de guverne - care au priceput că nu există altă cale -, ci de popoare. Grevele, boicoturile şi războaiele civile nu rezolvă criza, ci o adâncesc. E treaba politicienilor să regleze aceste echilibre ruinate, e datoria lor să suporte decontul propriilor populisme şi minciuni. E nevoie de multă bărbăţie pentru a reforma bătrâna Europă!
Semnele dinspre Bruxelles sunt bune. De curând a fost semnat Acordul fiscal, care nu mai permite guvernelor deficite majore; politicienii pot promite orice, dar se vor face de râs când nu vor avea de unde să dea.
În majoritatea statelor europene se schimbă legislaţia muncii, în sensul liberalizării pieţei. Nimeni nu-şi mai permite protecţia excesivă a salariaţilor (care împovărează companiile până la faliment), clauzele sociale aberante sau plata nemuncii. Exemplele extreme vin din ţări cu nivel ridicat de trai: belgianul c
