Lucrătorii de la Poșta Română sunt nemulţumiţi de salariile mici şi de reducerea programului lunar de lucru cu două zile.
Pe Aurel Borza, poştaşul care „bate” Bulevardul 21 Decembrie, îl vezi în fiecare zi încărcat cu de toate. Scrisori, colete, facturi, pensii, indemnizaţii...
„Păi, cum să vă spun? Mă trezesc cu noaptea în cap, pentru că sunt în tura de dimineaţă, adică, pe la 4. Dar nu mă deranjează foarte tare, pentru că m-am obişnuit. De la sediu iau tot ceea ce duc pe traseu, scrisori, facturi, pensii sau indemnizaţii. Cu astea din urmă mă grăbesc cel mai tare, că știu că oamenii, săracii, aşteaptă să le intre un ban în casă. Am avut parte şi de muştruluială la viaţa mea, că nu au intrat banii de pensie la data fixată, în 15, şi i-am dus cu o zi întârziere. Bătrânii mă aşteptau ca pe Dumnezeu. Dar m-au şi certat că de ce nu am venit în 15. Ce să-i faci? Degeaba le explicam că nu eu sunt de vină. Aşa se întâmplă şi azi, dar parcă oamenii sunt mai disperaţi, la fel ca noi, aştia, pe care vor să ne dea afară, că cică vor să optimizeze poşta. Dar cine e mai optim decât un om? Mie îmi place să umblu mult. Sunt poştaş de 25 de ani şi car, în fiecare zi, cam 20 de kg. Fie că sunt minus 20 de grade, fie că sunt plus 30. Nu mă deranjează. Ştiu că oamenii au nevoie de mine şi asta nu o s-o schimbe nimeni. Nici chiar ăia care vor să mă dea afară”, ne-a povestit Aurel Borza, ieri dimineaţă, în timp ce împărţea, pe la porţi, facturi, indemnizaţii sau colete.
„Eu îi susţin pe cei de la sindicat. Nu îi cunosc eu foarte bine, dar cred că se luptă ca să ne fie mai bine. Şi vineri, o să mă vedeţi în faţa Prefecturii”, a completat poştaşul.
Se scurtează luna poștașilor
Motivele care au declanşat începutul protestelor la Poșta Română sunt legate de anularea ordinului prin care s-a operat reducerea programului de lucru cu două zi
