Rl continuă astăzi dezvăluirile despre bogăţiile României transferate în 1917 la Moscova, şi rămase şi astăzi acolo, publicate în cartea "Tezaurul Băncii Naţionale a României la Moscova", scrisă de istoricii Cristian Păunescu şi Marian Ştefan.
Basarabia contra aur
Prima conflagraţie mondială se termină şi de acum încolo va începe şirul nesfârşit al încercărilor României de a-şi recupera tezaurul de la Moscova. Un fapt important se petrece la Paris, în 28 octombrie 1920, când Anglia, Franţa, Italia şi Japonia recunosc, prin tratatul de pace, unirea Basarabiei cu România. E momentul în care Uniunea Sovietică nu recunoaşte că Basarabia aparţine României. Se va vedea, puţin mai târziu, tactica ruşilor, când vorbeau cu românii despre tezaur. Iată reacţia lui L.M. Karahan, reprezentantului sovietic la convorbirile româno-ruse de la Varşovia, din septembrie 1921 - "faceţi atâta caz pentru mizerabila sumă de 100 de milioane ruble-aur, la care se ridică întregul dumneavoastră stoc metalic. Admiteţi, sper, că Basarabia face mai mult". Poate că ruşii n-au fost prea expliciţi atunci, dar să vedeţi punctul lor de vedere, mult mai tranşant, pe care l-au exprimat în 1922, la convorbirile de la Lausanne, unde comisarul sovietic pentru Afaceri Externe, Cicerin, le propune românilor un troc - "recunoaşterea sub o formă oarecare, de către Soviete, a alipirii Basarabiei la România contra tezaurului şi bijuteriilor Coroanei". Delegaţia românească primeşte de la Bucureşti instrucţiuni clare - "despărţirea chestiunii Basarabiei de aceea a tezaurului".
America - posibila destinaţie a tezaurului României
Cea mai controversată teorie, care n-a fost clarificată nici până azi, legată de soarta tezaurului românesc de la Moscova, se referă la faptul că o parte din acea comoară ar fi luat drumul Americii. Se pare însă că nu sunt doar simple supoziţii. Iată ce s-a întâmpla