Imaginaţi-vă că aveţi o avere confortabilă, astfel încît suma de 5 milioane de dolari să fie una de care să vă dispensaţi fără bătăi de cap. Ce-aţi face cu aceşti bani? Cantină pentru săraci? Burse pentru elevi? Apeduct în Africa Centrală? Probabil că aţi face şi aceste lucruri – după cum tot probabil este ca (în cazul în care aţi fi pasionat de ceasuri) la această oră să fiţi deja la Basel, în Elveţia, unde în fiecare primăvară, timp de o săptămînă, are loc cel mai mare salon internaţional de orologerie.
DE ACELASI AUTOR Cînd dna Merkel va primi ajutoare de la Madrid (şi Bucureşti) La un vin cu Don Quijote, pe teme de infrastructură De ce UE chiar merită Premiul Nobel Ce-am putea aştepta de la aceste alegeri?O nuanţă: Baselworld e cel mai mare salon de gen (în medie, 100.000 de vizitatori), pentru că sînt multe în lume, iar numărul lor creşte de la an la an. O dată pe an, Basel e un fel de Mecca a pasionaţilor de ceasuri – acolo se creionează tendinţele, se prezintă noile colecţii, se dă de-a dreptul tonul în moda acestor accesorii de la mîna stîngă. Bijuteria salonului din acest an, cum ziceam, a fost un ceas Hublot încrustat cu 1282 de diamante, cu preţul de 5 milioane de dolari. Veţi spune că e o aiureală să dai atîţia bani pe un simplu obiect, fie el şi bijuterie. Depinde ce înţelegeţi prin „bani“, depinde ce înţelegeţi prin „aiureală“. Aşa cum timpul se dilată în funcţie de viteză, la fel – de la cîteva miliarde în sus – şi dolarul capătă noi dimensiuni. În toată această discuţie despre ceasuri, nu timpul e problema – în fond, ceasul quartz cu baterie pe care copilul dvs. l-a primit la McDonald’s drept cadou la un McMenu va arăta aproximativ aceeaşi oră ca şi ceasul dvs. automatic cel mai pretenţios (lasă că un ceas quartz de preţ mediu este, de regulă, mai precis decît un ceas mecanic de preţ mediu). Singura unitate de măsură, în industria ceasurilo