Este un fel de persona non-grata, nedeclarată însă oficial, pe scena politică românească. Acţiunile sale anticorupţie – de la iniţierea unor texte de lege la înfiinţarea şi consolidarea unor instituţii de profil –, dar mai ales îndârjirea cu care le susţine au făcut-o nepopulară chiar şi printre colegi de-ai săi din Coaliţia de guvernare. Care, drept revanşă, i-au pregătit un paragraf legislativ cu dedicaţie, chiar într-o lege pentru care a militat de ani de zile, Legea lustraţiei. Dacă legea va trece de Curtea Constituţională, se presupune că Monica Macovei nu va mai putea ocupa, timp de cinci ani, funcţii publice în care este numită. Riscul era prea mare să ajungă într-o funcţie din care putea aplica legile anticorupţie. Cu toate acestea, Monica Macovei continuă să susţină acest demers legislativ şi să vorbească despre ceea ce nu s-a făcut pe linie de anticorupţie, deşi s-ar fi putut face, despre problemele din sistemul judiciar, din sistemul politic, din sistemul legislativ, probleme care, deşi generează corupţie şi clientelism politic, nu sunt dorite a fi corijate.
„Nu există nicio justificare pentru amânări de ani de zile”
După ani de tergiversări, în ianuarie se punea punct în dosarele “Mătuşa Tamara” şi „Trofeul calităţii”. Cu o lună înainte, în Timiş, era finalizat un alt proces de corupţie, care îl viza pe şeful I.T.M. Timiş, după trei luni de la demararea anchetei. Cu alte cuvinte, celeritatea funcţionează. În cazurile în care miza nu e mare.
Vedem că, de câţiva ani, de când au început să se facă aceste anchete cu politicieni, ele au trenat în justiţie, judecătorii le-au tot amânat şi amânat. După părerea mea, dacă trece mai mult de un an de la luarea primei decizii, nu mai este nicio justificare. Sigur că avocatul cere, că este interesul inculpatului. Dar tu, ca judecător, trebuie să spui : „Gata, ajunge, de mâ
