După desfiinţarea cenzurii oficiale, deşi era un ziar controlat de comunişti, „România liberă" a produs numeroase bătăi de cap şefilor şi şefuleţilor din PCR.
Una dintre cele mai dure confruntări între presă şi activiştii de partid a avut loc la Cluj. Totul a pornit de la un articol de-al meu despre nişte tractoare care băteau drumurile judeţului în căutare de ţigări sau ceapă roşie. Prim-secretarul, secondat de şeful Securităţii, i-a cerut redactorului-şef să mă dea afară pentru acel articol. Dar n-a ţinut, căci n-au reuşit să demonstreze faptul că ceea ce am scris nu corespundea realităţii, mai ales că eu am avut grijă să şi fotografiez această caravană de tractoare pe şosea, în plină campanie de arături. În cazul acesta s-a recurs, ca o „ultimă instanţă" la metoda „ploconului", în sensul că prim-secretarul PCR Cluj l-a trimis pe corespondentul „Scînteii" - încadrat în schema locală a partidului - să mă ducă la Gherla, să luăm nişte cârnaţi de casă de la un laborator propriu al gospodăriei de partid. Ceea ce am refuzat net, făcându-i reproşuri dure colegului meu de breaslă...
Un scandal ce prevestea darea mea afară din presă l-am avut şi cu Valentin Bărbulescu, cumnatul dictatorului şi şeful agriculturii... Un inginer de la serele din Oradea, cele mai mari din ţară, pe vremea aceea, însumând circa 100 de hectare, m-a sunat să-mi spună că termocentrala nu le mai livrează căldură, deşi uzina termoelectrică funcţionează. Închiderea robinetului pentru sere şi celelalte întreprinderi de pe platforma industrială - Alumina, fabrica de mobile, cea de vopsele etc - şi aruncarea aburului în atmosferă au avut loc în virtutea directivei dictatorului de a se face economii de energie. Această tâmpenie lovea direct exportul de roşii, în trei etape de producţie - primăvara, vara şi toamna târziu, duse direct la Viena. I-am atacat direct pe vinovaţi, care m-au amen
