Cât timp trebuie să munceşti tu pentru a aduna 50.000 de euro? Aceasta este ultima şpagă descoperită de procurorii DNA Bucureşti, într-un flagrant organizat la Timişoara. Judecătorul devenit suspect în acest dosar este chiar vicepreşedintele Curţii de Apel, numărul doi în sistemul judiciar din zona Banat-Crişana.

Dosarul conţine două elemente foarte importante. Primul este simplu, la vedere şi uşor de înţeles după aflarea sumei din flagrant: 50.000 de euro. Bani pe care un judecător îi face, în trei minute, cu o singură sentinţă strâmbă.

La un asemenea tarif, vă daţi seama cât adună un judecător corupt? Este greu de apreciat exact, dar putem să ne facem o idee, dacă stăm să cotrobăim prin declaraţiile de avere ale judecătorilor. Toţi au vile, terenuri, maşini de lux, conturi babane în bănci. Averi uriaşe justificate prin donaţii, vânzări anterioare sau moşteniri, pe care nu poate să le facă un magistrat cinstit în trei vieţi, cu tot cu salariile babane din magistratură.

Grav este că astfel de cazuri nu sunt izolate. Corupţia este un cancer care aproape a ucis sistemul judiciar şi ideea de dreptate.

S-a ajuns aici în primul rând dintr-o problemă de mentalitate. Pur şi simplu mulţi judecători au intrat în magistratură numai şi numai pentru a face avere. Învaţă că şpaga este ceva firesc încă de la primul contact cu sistemul, în facultăţile de Drept. Gradul de degradare morală din facultăţi este redat emblematic de declaraţia făcută acum câţiva ani de un decan din Timişoara, acuzat că face avansuri sexuale studentelor: Da, este adevărat, care e problema?

Bani, sex, maşini, avere, cam acestea sunt valorile la care se raportează şi pe care le transmit mai departe mulţi dintre cei care joacă un rol important în sistemul nostru judiciar.

Mergem mai sus, la Consiliul Superior al Magistraturii. Rolul principal al