Conform unui sondaj recent alcătuit pe segmentul de tineri care votează pentru prima dată, candidatul Frontului Naţional (de extremă dreapta) s-ar clasa pe locul al doilea în preferinţele de vot.

23% ar vota extrem la dreapta, 31% l-ar prefera pe Francois Hollande, candidatul socialist. Nicolas Sarkozy, actualul preşedinte conservator, se clasează abia pe locul al treilea cu 21%. Pe plan naţional, doamna Le Pen ar fi preferată de circa 16-17% din alegători.

Succesul ei la tineri se datorează, în fapt, lipsei de interes a tinerei generaţii pentru vot şi politică în general. Aşa că votanţii în premieră se vor orienta în mod natural către un vot exprimat din protest. Pentru turul al doilea însă, tinerii nu divaghează de la tendinţa generală. Pornind de la aceeaşi premisă a protestului prin ştampilă, 56% l-ar prefera pe Francois Hollande, ceea ce arata profunda nemultumire a tinerei generatii cu situatia ei actuală şi nevoia de schimbare, de alternanţă pe care o resimte.

Sarkozy în cădere (New York Times)

Campania derulată de actualul şef de la Elysee devine din ce în ce mai disperată şi din ce în ce mai urâtă. Deşi un sondaj recent ar trebui să-i dea din nou speranţe, preşedintele apasă pedala de acceleraţie către alegătorii de extremă dreapta. Şi o face atacând imigranţii, importurile din afara Uniunii Europene şi chiar şi dieta minorităţii musulmane. Poate că Sarkozy crede că reţeta xenofobiei şi a rasismului este o soluţie bună de campanie. Trist e că tocmaia aceasta i-a adus o creştere în ultimele sondaje. Dar la nivelul societăţii franceze, discursul este cât se poate de nociv. Inclusiv împotriva sa s-ar putea întoarce această strategie dacă francezii vor ajunge să creadă că şi-a pierdut demnitatea prezidenţială.

E drept, vremurile sunt grele în Franţa. Dar Nicolas Sarkozy ar fi putut alege o campanie mai elevată şi mai