Doamna se apropie de venerabila varsta de opt zeci de ani. Aceasta doamna, conduce masina personala, calatoreste in strainatate, face sport, frecventeaza concerte simfonice, teatru, expozitii, etc. Are pagina pe „facebook”, scrie emailuri, socializeaza si, in general, face cam tot ceea ce face o tanara doamna de pana in patruzeci de ani.
Octogenara doamna, are casa ei si cateva apartamente inchiriate de pe urma carora mai realizeaza… plus valoare financiara. La prima vedere, aceasta „tanara vaduva pensionara” (ce ciudat suna!!) pare intruchiparea fericirii feminine la batranete. Are un venit financiar consistent, are timp berechet pentru ea (neavand un sot mai batran sau bolnav de ingrijit), nepotii sunt in strainantate, ea neavand nici macar obligatii minimale de bunicuta.
Doamna, fiind vaduva de cateva zeci de ani, teoretic este deasupra patimilor trupesti (oare?) si ar trebui, tot teoretic, sa lucreze exclusiv la cizelarea si implinirea sa spirituala. De fapt, ar trebui sa se gandeasca la prezervarea sanatatii trupesti, la dezvoltarea legaturii sale cu Divinitatea, si mai ales, sa se pregateasca pentru… marele salt. Hei, dar nici vorba! Doamna este un adevarat taifun, omniprezent si omnipotent! Te intalnesti cu ea in cele mai neasteptate locuri: in Bucuresti, Viena sau chiar intr-un satuc uitat de munte. Independenta financiara, libertatea sa totala si mai ales acea stare de permanenta iscodire caracteristica femeilor, face din aceasta doamna o personalitate feminina absolut deosebita! Ma iscodeste in permanenta cu intrebari.
Cand ma prinde singur in birou, incepe evaziv: „Unde faci urmatorul concert in aer liber?“. Sau: „am auzit ca ai fost la Bucuresti saptamana trecuta. Te-au vazut niste cunostinte intr-un bar cu o superba blonda…! Nu mai esti cu bruneta?!“ si continua, privindu-ma insistent: „ce faci, candidezi ca independent la primarie? H