Pariul economic şi electoral al preşedintelui Traian Băsescu şi al cabinetului MRU este reîntregirea salariilor bugetarilor. Momentul ales este unul nefericit: România reintră în recesiune, cel puţin pentru două trimestre, prognozele de creştere economică scad pe zi ce trece, creşterea exporturilor îşi pierde suflul iar investiţiile străine au ajuns la valori derizorii.

Pe masă au fost două mari variante privind încurajarea consumului privat: reducerea CAS şi reîntregirea salariilor. În octombrie anul trecut, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a declarat că dacă ar fi vorba să îşi asume un risc economic, un pariu de reluare a creşterii economice, acela ar fi legat de reducerea CAS.

Preşedinţia şi Guvernul au ales reîntregirea salariilor. Pariul poate fi câştigat însă într-un singur fel: dacă se dovedeşte, economic, faptul că această decizie, în acest moment, este cea mai bună pentru a relua creşterea PIB.

Creşterea economică nu poate fi încurajată pur şi simplu prin majorarea veniturilor unei anumite categorii de salariaţi. Este nevoie de o mişcare concertată, de un efort susţinut al întregului aparat de stat. Dacă nu se reduce evaziunea fiscală, dacă nu se privatizează companiile de stat neprofitabile sau îngropate în datorii de care nu vor scăpa niciodată, sau dacă nu vor primi, măcar, un management privat, veniturile mai mari ale bugetarilor nu vor compensa găurile bugetare.

Reîntregirea salariilor bugetarilor nu are voie să fie o simplă schimbare a destinaţiei banilor, dinspre investiţii, de exemplu, spre lefuri.

Momentan însă, România este în continuare în faza în care tot descoperă cât de prost merge economia şi, mai ales, instituţiile statului. Aproape că nu trece zi fără o nouă ştire privind achiziţiile sau investiţiile halucinante ale administraţiei, de cele mai multe ori cea locală, sau fără ca încă o instituţie a statului