Ştirea aţi văzut-o săptămînile trecute. A sunat peste tot cam ca aici. Un român care făcea parte dintr-o acţiune de voluntariat norvegiană l-a înjunghiat pe director. De atunci au apărut noi informaţii despre tot contextul în care s-au petrecut faptele. Evident, ele nu vin să justifice o crimă. Dar ar fi complet fără folos să rămînem la stadiul iniţial al ştirii.

Mărturii ale unor oameni care au făcut parte din acea organizaţie – DRH Norway – vin să lămurească o situaţie complicată: de fapt, firma nu era tocmai de voluntariat, era o schemă concepută pentru Europa mai vulnerabilă din Est, de unde se recrutau doritori care erau îndatoraţi şi apoi puşi să muncească în condiţii foarte grele pentru recuperarea banilor. DRH Norway a avut parte de reclamă destul de vizibilă în România ultimului an…

Iată un fragment dintr-o mărturie:

Odata ajunsi in Norvegia, la Hornsjo, voluntarii aveau de ales intre a ramane in program sau de a accepta conditiile noi propuse de sefii DRH. Mai precis, costurile pentru a plati cursurile pregatitoare misiunii voluntare in Africa, India sau Brazilia trebuiau achitate obligatoriu. Cu varf si indesat! Fiecare avea de ales: ramanea in scoala si platea pe loc 90.000 NOK pentru cursuri, sau facea munca voluntara ca sa-si plateasca obligatiile fata de DRH. Cui nu-i convenea, pleca. Cei mai multi voluntari veneau din Europa de Est pentru ca acolo DRH Norway prefera sa se promoveze. Rar exista in scoala vreun italian, portughez sau brazilian. Scoala stia de la bun inceput ca nu foarte multi ”est europeni” isi vor putea plati pe loc taxa pentru cursurile de 6 luni si ca investitia facuta pentru a se inscrie in program era poate prea mare ca acestia sa renunte prea devreme la visul lor. Asa ca se ajungea la cea mai simpla metoda de a constrange o constiinta. Voluntarii erau practic fortati sa munceasca pentru DRH. Iar totul se redu