Vlad Hogea Astazi e 15 martie, asa ca (in plin scandal UMF Tg. Mures!) ma voi opri la semnificatia reala a datei de 15 martie 1848, sarbatorita ca veritabila “zi nationala a ungurilor de pretutindeni”. In realitate – si acest lucru trebuie spus raspicat, chiar daca pe unii ii va deranja – acea zi a fost una neagra pentru Europa Centrala si de Sud-Est si pentru Umanitate, in general. S-a pus la cale un complot in toata regula, in scopul anexarii Ardealului (care, anterior, era o provincie autonoma in cadrul Imperiului Habsburgic, avand o conducere proprie) la Ungaria, desi structura populatiei din Transilvania istorica, Banat, Crisana si Maramures arata, in perioada respectiva, cam asa: 2.400.000 de romani, 430.000 de secui, 400.000 de unguri (nobilimea apartinea, in mare majoritate, acestei etnii), 200.000 de sasi si 100.000 de svabi.
La 15 martie 1848 avea sa fie facut public “Programul Revolutiei Maghiare”, care prevedea, ca ultim punct, unirea Transilvaniei la Ungaria. Bineinteles, fara consultarea prealabila a majoritatii romanesti, care reactioneaza vehement, printr-un alt document istoric, si anume “Programul Revolutiei Romane din Transilvania”, aprobat la Adunarea Nationala de la Blaj din 3/15 mai 1848. Romanii respingeau alipirea Ardealului la Ungaria si declarau ca daca aceasta va fi, totusi, proclamata unilateral, “natiunea romana va protesta solemn si nu o va recunoaste”. A urmat unirea fortata si, imediat, s-a declansat o cumplita prigoana antiromaneasca: cine protesta impotriva “unirii” era arestat, batut si chiar spanzurat.
Romanii nu s-au speriat, insa, de aceste abuzuri si amenintari, astfel ca au continuat sa protesteze. Autoritatile administrative maghiare au declansat represaliile. Primul masacru impotriva romanilor a fost cel de la Mihalt, din 2 iunie 1848, cand au fost ucisi 30 de romani, alti 50 fiind raniti. Masacre
