- astăzi low cost-urile -
● Pentru că precedentul articol intitulat „De ce iubesc capitalismul“ a avut efectul scontat, îmi propun ca din cînd în cînd să strîng sub acest titlu motivele pentru care iubesc capitalismul – fie că aceste motive sînt mărunte şi personale, fie că sînt grandioase şi globale. O precizare metodologică. De ce „iubesc“ şi de ce „capitalismul“? Am primit sfaturi contra. Dragă, cum adică îl iubeşti, ce-i femeie?! Pune-l şi tu mai analitic: cu argumente pro şi contra şi du concluziile spre cele pro. Ei bine, nu! Scopul acestui serial este tocmai acela de a apăra capitalismul, într-o lume care vrea să trăiască în el, dar iubeşte să-l urască. Este un serial împotriva curentului, împotriva nedreptăţii care i se face permanent capitalismului, fie de la stînga socialistă (anti-piaţă), fie de la stînga feudalistă (anti-egalitate), fie de la stînga etatistă (anti-concurenţă). Într-un fel sau altul, aceste trei curente de stînga copleşesc şi dezbaterile, şi deciziile asupra politicilor economice (cînd vine vorba despre anti-piaţă, pro-etatism şi anti-egalitate, socialiştii îşi dau mîna cu popularii şi creştin-democraţii). Deci, în această atmosferă de teroare a locului comun anti-capitalist, capitalismul merită iubit. Al doilea reproş viza termenul în sine: de ce „capitalism“, e un cuvînt cu multe încărcături, zi mai bine „piaţa liberă“, sună mai puţin compromis. Ei bine, iar refuz! Dacă un bărbos parazit şi paranoic ca Marx s-a chinuit să îi strice numele, dacă generaţii de prostănaci universitari şi-au rezolvat crizele personale de ratare atacînd capitalismul, de ce ar trebui să luăm noi chestia asta de bună? În plus, sună ca dracu’ să zici că iubeşti piaţa liberă. Nu, de fapt, dacă eşti pro-piaţă, capitalismul este chestia pe care o iubeşti, adică acel sistem social care permite libertatea, iniţiativa, egalitatea în faţa legilor şi, în fine,
