În pofida injecțiilor de lichidități făcute sectorului bancar de Banca Centrală Europeană, în încercarea de a preveni o criză bancară, analiștii și economiștii susţin că sunt puține indicii care să arate că acești bani au ajuns și la companii și gospodării. Şi cu atât mai puţin în zonele de la periferia uniunii monetare.

Publicația financiară „Wall Street Journal” a publicat o analiză detaliată asupra a ceea ce consideră „ștrangularea creditării” în țări precum Portugalia și Spania, proces care ar putea conduce la falimentul multor companii, la creșterea și mai mult a șomajului și la o și mai puternică recesiune economică, acestea făcând mult mai dificil orice efort de redresare economică.

Află de ce Austria nu-și mai obligă băncile să limiteze creditarea în Europa de Est

Citește mai multe despre efectul negativ al frânării creditării asurpa economiei României în 2011

Exemplul companiei portugheze de marochinărie, Antonio & Mateus Ltd, este elocvent: planul acesteia de gestionare a crizei economice care afectează Portugalia a fost reorientarea către piețele externe și, după ce a primit o comandă substanțială din partea unei companii franceze, se părea că eforturile le vor fi încununate de succes. Având, însă, nevoie de finanțare pentru a putea începe producția, compania a cerut un împrumut de 25.000 de euro de la Banco BPI SA. Cererea a fost refuzată după doar trei zile, deși compania nu avusese niciodată probleme în a achita împrumuturile contractate.

Obligațiunile suverane mai atractive decât investițiile în economia reală

Cazul companiei portugheze pare să fi devenit norma, și nu excepția unei economii europene în care băncile, suprasaturate cu lichidități, preferă să le depoziteze la Banca Centrală Europeană sau să le investească în obligațiuni suverane, în loc să investească în economia reală. Instituția de credi