Într-o vreme, în magazinele noastre „de articole sportive“ găseai doar rachete de tenis româneşti (cu nume de planete: Neptun sau Pluto), doar schiuri româneşti (cu nume de pietre preţioase: Rubin, Topaz sau Cristal), doar biciclete româneşti şi uneori ruseşti (cu nume zburătoare: Pegas sau Sputnic – Rîndunică), doar corturi româneşti foarte grele şi saci de dormit voluminoşi ca nişte plăpumi. Erau acele magazine care în ultima perioadă a comunismului se numeau IDMS (Întreprinderea de Distribuire a Materialelor Sportive) şi în care se vindeau şi accesorii sau piese auto, adică aripi şi faruri de Dacia, cauciucuri, cabluri de frînă, baterii şi multe altele. Bineînţeles, pe atunci, chiar şi din acea gamă limitată de articole, nu aveai garanţia că o să găseşti ce cauţi.
Ei bine, în condiţiile acelea, momentul în care am primit o rachetă de tenis Dunlop, pe care mai scria în plus şi Maxplay McEnroe, a fost de-a dreptul fabulos. La fel de extraordinar mi s-a părut şi cînd, imediat după Revoluţie, cineva mi-a făcut rost de o pereche de schiuri austriece Hagan (de culoare verde electric) care deja începuseră să se importe în România, dar nu se vindeau decît pe sub mînă. Deşi nu mai eram copil, am dormit cu ele în cameră, să le văd dimineaţa cînd mă trezesc şi să fiu sigur că n-a fost vis.
DE ACELASI AUTOR Presa artificială Un drum cu moroi Străini şi străini Comedia decoraţiilorÎn ultimii ani, de cînd au apărut magazinele gen Intersport, Hervis sau Decathlon, mă plimb prin ele de-a dreptul fascinat. Pantofii de sport sînt împărţiţi pe căprării: alergare, baschet, fotbal, tenis, drumeţie, plimbare, relaxare etc. Tricourile şi şorturile sînt şi ele specializate (şi astăzi ai părea de-a dreptul ridicol să joci tenis în tricou de fotbalist sau invers). Rachetele sînt de la toate marile firme, cu tot felul de racordaje, gripuri colorate şi antivibratoare de toate
