(Articol apărut în Dilema veche nr. 142 / 2006)

Comunismul a reuşit în secolul XX trecerea spectaculoasă de la statutul de marcă înregistrată local (momentul redactării Manifestului Partidului Comunist de către Marx în 1847) la statutul de brand internaţional (prin Revoluţia bolşevică din 1917 şi URSS-ul stalinist, la perestroika lui Gorbaciov), adică de la un nume fără reprezentare în mentalul alegătorului, la prezenţă activă în spiritul contemporanilor. Un brand care se remarcă prin specificul mărcilor locale, pentru că deşi comunismul teoretic este internaţionalist, comunismul practic s-a dovedit naţionalist. Promisiunea (sloganul este esenţa a ceea ce se comunică despre brand) din Critica Programului de la Gotha „de la fiecare după capacităţi, fiecăruia după nevoi” este mai prezentă în mentalul colectiv în România după ’90 decît teroarea Securităţii, epurările dejiste, Canalul Dunăre-Marea Neagră. „Comunismul este o idee bună, dar care a fost pusă prost în practică” - astfel gîndesc mulţi dintre supravieţuitorii regimului Ceauşescu, un regim comunist care echivalează cu numele de familie al Conducătorului. Construcţia de marcă în România a început spre sfîrşitul domniei Dej. „Stalin şi poporul rus fericirea ne-au adus” din anii ’50 a dispărut după 1965 în favoarea lui „Ceauşescu şi poporul, patria şi tricolorul.”

DE ACELASI AUTOR Ce (nu) ştie societatea civilă despre anul 2011 ONGFest - „mica” societate civilă, timidă, dar ambițioasă Solidarnosc forever! Ceauşescu în vizită la Disneyland De la primele mişcări pe tabla de şah externă, Ceuşescu a impus despre sine în Occident imaginea unui lider socialist independent de URSS. Din 1967 România a mimat independenţa prin refuzul de a rupe relaţiile diplomatice cu Israelul după războiul de 6 zile. Neparticiparea lui Ceauşescu la „normalizarea” Cehoslovaciei a dus la intensificarea relaţiilor cu Vestul: