Aseară, Goldart a scos la licitaţie o carte de mari dimensiuni, un album de fotografii ce a fost celebru cu ani în urmă - Eterna şi fascinanta Românie. "Grupul Saintonge, Paris, 1997; exemplarul scos la licitaţie este în limba franceză şi are semnătura autografă a lui Adrian Costea. Nu posedă nici caseta, nici învelişul de pânză roşie. Păstrează însă semnul de carte original, în care sunt indicate toate cele 144 de state în care urma să fie trimisă. Cartea nu a fost destinată publicului larg, ci elitei politice a lumii, cea care conta în acel moment pentru relaţiile României". Sunt multe informaţii în prezentarea oferită de casa de licitaţii dar s-ar putea să nu spună mare lucru. Nu toată lumea ştie ce era prin 1997 pe lume, ce se spunea acum 15 ani şi care erau subiectele zilei. Recent, o tânără prezentatoare de ştiri la o televiziune de profil a intrat în sevraj când a trebuit să citească Nagorno-Karabah. Recunosc, am generat un rânjet satisfăcut, de care mă jenez acum, când a pronunţat Negara-Kabara. Pe vremuri, vorbeam una-două despre provincia armeană din Azerbaidjan, care fierbea încă de pe vremea sovieticilor, că doar de aia au creat-o. Ceea ce pentru unii se presupune că e ştiut, altora li se pare inutil, venit din străfundurile istoriei. Şi ritmul vieţii s-a accelerat teribil, nu mai avem timp să ne lămurim, că de ne va trebui vreodată vom sări pe internet. Altfel, totul intră în istorie cu ştampila sau sentinţa pusă în toiul actualităţii.

Deşi nu apare nici un autor pe copertă, totul este pus în cârca lui Adrian Costea. Şi nici nu este neapărat o minciună, dacă acest tot nu ar fi exclusiv negativ. Într-adevăr, Adrian Costea a avut ideea, fotografiile, efortul ba chiar şi o mare parte din banii necesari realizării acestui album ce laudă vizual România, tipărit în peste 100 de mii de exemplare, în 8 limbi, printre care araba şi japoneza, difuzat direct