Nici nu s-a topit bine zapada si din pamantul reavan papadia a si aparut. O poti vedea peste tot, pe unde nici nu te astepti, pentru ca nu este pretentioasa si nu are nevoie sa fie ingrijita de om, desi este inzestrata cu calitati terapeutice diverse. Se poate vedea pe marginea drumurilor si pe malul apelor, prin gradini, prin pasuni si fanete, la campie si la deal, pana sus, in zona subalpina.
O indepartam cu ciuda de pe straturile de flori ori de pe gazon, suparati ca strica aspectul. De fapt, nu acesta-i este scopul. Papadia se vrea bagata-n seama. In felul in care poate, aparand peste tot, mai ales nedorita, ne atentioneaza ca ne poate fi utila, dar noi o rupem si o aruncam, suparati si indiferenti. Facem asta pentru ca nu stim cat este de pretioasa si cat de mult bine poate face sanatatii noastre.
In tot acest timp, cand noi ne straduim s-o alungam din gradini, persoanele dispuse sau chiar obligate, din anumite motive, sa faca o dezintoxicare a organismului isi cauta leacul prin farmacii ori magazinele de produse naturiste, la preturi astronomice. Papadia este la indemana noastra, a tuturor, si o putem folosi sub forma de infuzie ori decoct, iar primavara, cat frunza este inca tanara si frageda, sub forma de salata.
In scopuri medicinale, de la papadie se folosesc frunzele, care se recolteaza in lunile martie si aprilie, cat sunt inca foarte tinere, planta intreaga, care se aduna prin smulgere, tot in aceeasi perioada, si radacinile, care se smulg din pamant din iulie pana toamna tarziu.
Radacinile de papadie contin taraxacina, o substanta amara, insa deosebit de valoroasa in tratarea bolilor digestive, inulina, tanin, sterol, acid cafeic. Frunzele contin vitaminele A, B, C si D, proteine si glucide. Papadia nu miroase, insa are gustul amar, din cauza taraxacinei, prezenta si in frunze.
Ceaiul, bun pentr
