Moartea unei fetiţe de 9 ani, care a căzut printr-o întâmplare nefericită în fosa septică de la pretinsa toaletă a şcolii, a bulversat întreaga Românie şi a focusat întreaga media asupra acestui caz. Drama s-a produs din cauza unei neglijenţe crase a conducerii şcolii, în ceea ce priveşte asigurarea securităţii copiilor aflaţi în afara sălii de clasă. Lipsa de responsabilitate a directorilor de şcoli din România faţă de soarta elevilor a devenit de mult o cutumă regretabilă. Ca de obicei, este fatalmente necesar ca mai întâi să se producă drama, ca abia după aceea să se ia măsurile care trebuiau luate aprioric. În încercarea disperată de a scăpa de responsabilitatea pentru moartea acestui copil, instituţiile şi autorităţile statului arată cu degetul, „à la gitane”, aducând argumente care depăşesc cadrul legal, fiind pe alocuri chiar năstruşnice şi penibile.

Accidentul = sumă de greşeli

De unde bani? De la Guvern nu, de la Primărie nu! Şi s-a făcut aşa. Fără nicio noimă, fără nicio utilitate practică. Se întâmpla în urmă cu 10 ani, o perioadă care pare a-i trimite pe cei responsabili într-o eră mezozoică, imposibil de a fi cunoscută.

A doua greşeală: Gravă. Recepţia iresponsabilă a lucrărilor de construcţie executate. Fapt aproape incredibil, niciun Inspectorat Şcolar Judeţean de Învăţământ din ţară nu are în organigramă un post de inginer constructor specializat în „dirigenţie de şantier”. La nivelul Primăriilor dăm peste altă „boală”: chiar dacă există ingineri constructori, aceştia nu se ocupă în mod special de dirigenţie de şantier pe timpul execuţiei unei lucrări de construcţii, ci este trimis doar din când în când pe la construcţie sau la recepţia definitivă a acesteia.

Este uşor de imaginat faptul că pentru o amărâtă de fosă septică, nu s-au făcut delegări grandioase de specialişti în satul Viişoara din Damboviţa, pentru a