Ştiam că lumea a luat-o razna, dar nu îmi imaginam că în aşa hal. În lumea tradiţională românească, copilul, plodul în general, era considerat cea mai mare avere. Un cuplu fără urmaşi era izolat de comunitate. Părea blestemat, nefiresc... Părinţii sterpi ieşeau din tiparele cosmogonice. A avea moştenitori era idealul oricărei familii de români.
Ce se întâmplă astăzi cu copiii noştri? Sunt ucişi pe capete, unii chiar de către părinţii lor biologici. Spun biologici, pentru că oameni care recurg la aceste fapte abominabile nu pot fi părinţi. Sunt doar din punct de vedere genetic!
Ieri, parcă a fost o zi a pruncilor, iar Irod ucigaşul de copii s-a întors pe pământ. O fetiţă a murit înecată într-o toaletă a şcolii. Alt copil a fost ucis de mama sa iresponsabilă. Un înger fără aripi de doar câteva luni a ajuns la spital cu o fractură craniană. Fusese bătut să nu mai ţipe. Ce cruzime. Or, bebeluşul poate plânge şi de bucurie, e modul său - unic - de a comunica cu exteriorul.
Alte animale bolnave şi-au supus copila de 13 ani la perversiuni sexuale. Tatăl vitreg o viola, iar gingaşa mamă o filma. Ce oameni bolnavi la cap. De când un om poate cădea aşa de rău? Să nu mai aibă raţiune, ci doar instincte primare. Nu-mi vine să cred, deşi i-am văzut arestaţi. Părinţi care să se împreuneze cu un copil precum animalele. Iar mama - iertaţi-mă că o denumesc aşa pe obsedata aia, pe căţeaua aia în călduri – făcea pe regizoarea, în loc să-l arunce pe hăndrălău pe geam.
Asta nu este o lume a copiilor, ci un coşmar! În iconografia bisericească, de cele mai multe ori îngerii sunt pictaţi în chip de copii. Tocmai că sunt nevinovaţi, nu cunosc Răul! Gândiţi-vă că veţi da socoteală pentru ceea ce faceţi, părinţi denaturaţi! Iar pedeapsa va fi veşnică!
