Joi se împlineşte un an de când sirienii au ieşit în stradă, pentru a demonstra împotriva preşedintelui Bashar al-Assad. Dorinţa lor de libertate şi reformare democratică a ţării a fost impulsionată de precedentele revoluţii din Primăvara Arabă.

15 martie 2011. Sute de persoane manifestau în oraşul sirian Daraa, pentru a denunţa abuzuri împotriva unor copii şcolari. Protestul se chema atunci "Ziua Furiei". 15 martie 2012. Peste opt mii de civili au fost ucişi în reprimarea violentă a manifestaţiilor de către forţele militare guvernamentale, conform unui bilanţ al ONU, care nu poate fi confirmat din surse independente, la faţa locului. Răniţii şi dispăruţii deja nu mai sunt număraţi, sute de mii s-au refugiat.

În timp ce comunitatea internaţională caută o soluţie la această criză umanitară, carnagiul continuă. "Poporul sirian are nevoie de ajutorul nostru". Declaraţia îi aparţine coordonatorului special al ONU pentru probleme umanitare, Valerie Amos. "Trebuie să facem tot ce putem pentru a opri violenţele şi pentru a opri suferinţa oamenilor prinşi în acest conflict", a adăugat Amos recent. Dar nici măcar ziua de miercuri nu a fost diferită. Activiştii sirieni afirmă că 82 de persoane au fost ucise în toată ţara, cei mai mulţi în oraşul Idlib, care a fost recucerit de trupele preşedintelui Assad, după un asalt de patru zile.

Emisarul special al ONU, Kofi Annan, continuă să aştepte răspunsuri la propunerile pe care le-a prezentat regimului de la Damasc, în vederea încetării violenţelor. Având în vedere gravitatea situaţiei din teren, timpul este însă extrem de scurt. Annan a avut o întrevedere cu Assad la finele săptămânii trecute, încercând să găsească o soluţie diplomatică la criza siriană.

Trei oficiali americani au declarat în acest context că Bashar al-Assad nu recunoaşte autoritatea lui Kofi Annan şi nici pe cea a reprezentanţilor Li