O parte importantă a activităţii medicului, indiferent de specialitate, este participarea la manifestări ştiinţifice interne şi internaţionale, fie în calitate de comunicator, fie ca participant care doreşte să se menţină la curent cu activităţile noi în profesie, acest lucru, cum se ştie, fiind şi stimulat prin obligaţia de a acumula credite EMC, în baza cărora se acordă avizele de liberă practică. Organizatorii şi, în special, comitetele ştiinţifice ale manifestărilor adresează comunicatorilor, în cadrul programelor de pregătire a manifestării respective, instrucţiuni, reguli de întocmire şi prezentare a unei comunicări, aşa cum se întâmplă şi în cazul articolelor propuse pentru publicare într-o revistă de specialitate, în acest din urmă caz rigoarea prezentării articolului fiind şi mai strictă. Într-un demers constructiv am adunat, într-o succintă sinteză, principii de bază la întocmirea şi pregătirea comunicărilor orale. • Fiecare comunicare este selectată spre a fi inclusă în programul ştiinţific pentru interesul informaţiilor aduse; aceasta depinde de calitatea metodologiei şi aportul concluziilor la progresul cunoştinţelor şi, de asemenea, la învăţămintele ce pot fi desprinse dintr-o experienţă sau alta. • Să se evite ieşirea din subiect – introducerile ample, generalităţile cunoscute, mulţumirile adresate organizatorilor. • Să se evite suprapunerile cu intervenţiile altor comunicatori şi, de asemenea, repetiţii ale unor fragmente, idei, afirmaţii pe parcursul prezentării cu excepţia includerii ideilor şi datelor principale în concluzii. • Comunicatorul să se limiteze la propriile date; pot fi eventual citate şi alte lucrări care pot servi înţelegerii şi argumentării datelor personale. Nu este potrivit ca referirile la alte lucrări, autori să f Publicitate ie dominante, estompând astfel pe cele ale autorului. • Nu se impune ca aut