Neagu Djuvara, - Răspuns criticilor mei şi neprietenilor lui Negru Vodă,

Bucureşti, Editura Humanitas, 2011, 120 pag.

Pe Neagu Djuvara îl ştim bine deja ca istoric, figură publică, descendent al celebrei familii de oameni politici. Suntem în temă cu erudiţia sa formată la Paris, antrenată în Africa şi consolidată în mod continuu de-a lungul timpului. Îl cunoaştem pe autorul care îşi răsfaţă publicul cu descrieri şi interpretări istorice prezentate într-un stil dinamic, accesibil. În fine, îi ştim studiile la vederea cărora specialiştii roşesc în faţa curajului său interpretativ.

Răspuns criticilor mei şi neprietenilor lui Negru Vodă arată un Neagu Djuvara ardent polemic, fără a fi însă irascibil. Lucru admirabil, dacă ne gândim că terenul polemicii este, de obicei, unul foarte instabil, pentru că implică o atitudine marcat subiectivă, chiar umorală. Aici menţinerea echilibrului este un factor lăudabil, esenţial pentru o eventuală victorie. Pentru că, la urma urmei, polemica este o luptă şi cere cu tot dinadinsul un învingător. Iar acest volum are toate şansele să obţină o victorie prin adecvarea pe care o adoptă.

Motivul acestei cărţi stă în apariţia din 2007 a volumului Thocomerius- Negru Vodă. Un voivod de origine cumană la începuturile Ţării Româneşti. Teza punea în discuţie originea barbară, cumană a întemeietorului Ţării Româneşti, Negru Vodă. Acesta se pare că e unul şi acelaşi cu Thocomerius, tatăl lui Basarab Întemeietorul, ceea ce îl făcea pe acesta din urmă un cuman pursânge. Neagu Djuvara arată că acest fenomen se aliniază întemeierii tuturor statelor europene care au fost înfiinţate, ca unităţi statale, de către barbari, fie ei cumani, avari, vizigoţi, franci, lombarzi, varegi sau alte populaţii migratoare. În acest fenomen, elementul local a fost, în toate cazurile, mai degrabă paşnic şi pasiv.

Percepută apr