Femeia în negru", carte şi film, amintesc de butada celebră a doamnei Deffand. Întrebată dacă ea crede în fantome, a răspuns: "Nu, dar mă tem de ele!". Filmul regizat de James Watkins are ca actor în rolul principal pe Daniel Radcliffe, consacrat ca interpret al lui Harry Potter. Într-un interviu recent, Susan Hill, autoarea cărţii, pare încântată: film formidabil, imagini superbe, atmosfera bine prinsă, iar actorul principal prodigios. Poate filmul şi actorul vor catapulta şi cartea în prim-plan, căci a apărut în 2009, la Editura Leda, tradusă din engleză de Andrei Oprea, şi nu s-a bucurat de atenţia pe care o merita.

Citiţi romanul înainte să vedeţi filmul, ca să fiţi pregătiţi pentru libertăţile pe care şi le ia scenarista Jane Goldman, care îl apropie de horror. Susan Hill a publicat cartea în 1983, a fost adaptată pentru teatru şi televiziune. "Femeia în negru", deja clasicizată, a anticipat cu două decenii moda romanului neogotic (case ori conace bântuite de fantasme, secrete ruşinoase ce distrug familii, moşteniri apăsate de blesteme, locul rău şi primejdios) scris astăzi de Kate Morton sau Diane Setterfield.

Susan Hill este cunoscută publicului nostru, s-a aventurat la o continuare a romanului "Rebecca" de Daphne du Maurier - "Lady Winter" (traducere de Tania Şiperco, Editura Olimp, 1993). "Femeia în negru" este o proză fantastică impecabilă, pe care o văd ca pe o replică la altă carte, "Femeia în alb", de Wilkie Collins, dar mai densă, mizând nu atât pe răsturnări de situaţie, cât pe tensiunea psihologică.

"Femeia în negru" cuprinde rememorarea întâmplărilor trăite de un tânăr avocat, Arthur Kipps, în cursul unei misiuni aparent banale: preluarea documentelor rămase la moartea unei cliente, Alice Dabrow, bătrână doamnă care trăia într-o casă izolată, între mlaştini, în preajma unui sat de care o lega doar un dig, iar accesul era determina