Cum globalizarea tinde nu numai să aducă ţări şi civilizaţii la un numitor comun, ci şi să niveleze fără discernământ, eforturile de păstrare a identităţii naţionale nu sunt niciodată suficiente dacă sunt făcute cu inteligenţă, rafinament şi lipsă de fanatism.
Un astfel de efort, unic din multe puncte de vedere, a fost realizat pe parcursul unei vieţi de academicianul Virgil Cândea, de la a cărui plecare din această lume s-au împlinit recent cinci ani. Personalitate fără egal, după ce a dobândit nu mai puţin de trei licenţe (drept, filosofie şi teologie ortodoxă) şi un doctorat în filosofie, lui Virgil Cândea îi datorăm nu numai o serie de cărţi şi studii dedicate preponderent culturii române vechi, nu îndeosebi seria de "Opere" a lui Cantemir, ci şi o altă serie de volume intitulată "Mărturii româneşti peste hotare". Din această ultimă operă, al cărei subtitlu - "Creaţii româneşti şi izvoare despre români în colecţii din străinătate" - ne lămureşte mai bine asupra conţinutului, a apărut o nouă serie la Editura Biblioteca Bucureştilor. Deocamdată avem parte de primele trei volume editate sub îngrijirea fiicei marelui om de spirit, doamna Ioana Feodorov, ea însăşi prestigios cercetător.
Preocupările pentru istoria românească oglindită în diverse muzee, biblioteci şi arhive aflate peste hotare sunt, evident, destul de vechi: "Stolnicul Cantacuzino citează în «Istoria Ţării Româneşti» nu mai puţin de 26 de autori antici, medievali şi moderni. În «Hronicul vechimii a romano-moldo-vlahilor», Dimitrie Cantemir foloseşte o bibliografie impresionantă de texte clasice greceşti, latine şi bizantine consultate în bune ediţii contemporane lui sau după istorici occidentali. Formarea de biblioteci umaniste - ca acelea ale Cantacuzinilor, Brâncovenilor şi Mavrocordaţilor - exprimă nu numai dorinţa de lărgire a orizontului cultural, dar şi convingerea că pentru buna c
