Pentru prima dată reprezentat integral în România, textul „Îngeri în America“ al luiTony Kushner a fost pus în scenă de Victor Ioan Frunză, la Teatrul Metropolis.
Timp de două seri diferite, două spectacole de sine stătătoare, cele două părţi ale dipticului „Îngeri în America" - „Sfârşitul lumii e aproape" şi „Perestroika" - construiesc pe scena de la Metropolis lumea tulbure a finalului de mileniu trecut.
Acea lume tulbure a anilor 1985-1986, când SIDA şi homosexualitatea au transformat America din „ţara tuturor posibilităţilor" într-un tărâm al neputinţei, ale cărui coordonate clare erau moartea, infecţia, drogurile, boala, sexualitatea cu diversele ei forme deviante... precum şi un amestec de religii şi aburi de iubire întunecată. O lume cu fiinţe chinuite, tulburi, căutând drumul, oscilând între ceea ce trebuie şi ceea ce simt/ doresc. O lume în aşteptare.
O sală de aşteptare uriaşă este şi spaţiul pe care Adriana Grand îl construieşte ca decor pentru povestea „Îngerilor" şi care, în cea de-a doua parte, se va transforma într-un interior de templu mormon. O sală de aşteptare de metrou, de spital, de orice, cu scaune roşii reci, metalice, şi care se transformă pe rând în dormitor, cameră de gardă, cimitir. Deasupra, o tabelă electronică pe care curg în permanenţă informaţii despre contextul internaţional al acelei perioade - ca o frescă de secol 21 -, precum şi cuvinte care dau indicii despre coordonatele spaţio-temporale ale poveştii.
Amestecul acesta permanent de text şi meta-text, cu efect de distanţare, care obligă spectatorul la un fel de trăire brechtiană construită în cheie contemporană, este una dintre soluţiile „magice" ale spectacolului.
Destin şi creator
Deşi subiectul dipticului considerat unul dintre cele mai importante texte ale secolului trecut ar putea rămâne străin publicului din România acestui moment, Vic
