În vremurile acestea de criză, statul îşi maschează "foamea de bani" prin promovarea valorilor de echitate socială. Pentru că a cere impozite mai mari pentru bancheri, bogaţi şi concernele de energie este o tactică populară la oameni.

Cetăţenilor li se cere răbdare şi înţelegere că, deh, e criză. Dar, în acelaşi timp, managerul concernului Volkswagen încasează cel mai mare salariu din istoria Germaniei. Păi cum vine asta?! E dreptatea socială în pericol în Germania? Sindicatele cer sus şi tare creşterea impozitelor pentru categoriile sociale favorizate. Socialdemocraţii şi ecologiştii la fel, deşi uită că ei le-au scăzut pentru a facilita dezvoltarea economiei. Ba chiar şi conservatorii încep să aibă aceleaşi tonuri în declaraţii, deşi orientarea politică şi promisiunile din campanie sunt fix pe dos. Ce contează?! Discursul pentru popor e mai sexy decât raţiunea economică.

Să intre în scenă impozitul pe tranzacţii financiare. Să plătească bancherii care ne-au adus în criza asta. Ce păcăleală! Doar nu vă imaginaţi că băncile vor plăti vreun cent? Tot clienţii lor vor suporta costurile, la fel ca la majorarea TVA-ului. Lista cu impozite mărite este mult mai mare, dar şi plicticoasă. Să spunem doar că sunt multe. De unde aşadar să mai scoţi bani fără să afectezi consumul intern? Deja în Germania, 30% din populaţie nu plăteşte impozite, ci primeşte ajutoare de la stat. Iar cei mai bogaţi 10% contribuie cu jumătate din impozitele încasate de fisc. Acum ar trebui ca populaţia, indiferent de venit, să răsufle uşurată şi să facă ceva mai util cu banii decât să-i verse la stat. Dar cine să audă oare acest apel?!...

Problema cu mail-urile lui Assad e că s-ar putea să-l facă mai uman (The Guardian)

Opoziţia siriană s-ar putea să regrete publicarea comunicaţiilor electronice ale dictatorului şef de la Damasc, ce îl arată în ipostază de uti