Foto: Robert Frunzescu După două luni de proteste, Mihaela Murgoci simte că a luat termenul de haiducie din trecut şi l-a transferat în prezentul imediat, păstrând din definiţia de acum aproximativ trei secole, şi anume: „Protest împotriva dominaţiei străine sau a nedreptăţii sociale”.
„Suntem haiducii lumii contemporane, indignaţii secolului nostru, anonimii care nu îşi doresc gloria proprie, ci libertatea semenilor lor, viermii şi ciumpalacii regimului politic românesc actual. Cine suntem totuşi şi ce vrem? Poate ar fi mai bine să explic mai întâi ce nu vrem. Nu mai vrem să schimbăm un rău mare cu unul mai mic. Nu vrem să avem doar obligaţii iar drepturile noastre să fie uitate în vreun sertar al vreunui partid politic. Nu vrem ca libertatea să fie interpretabilă aşa cum vor ei. Nu mai vrem să fim trataţi ca statistici, ca aplicaţi de ştampile de vot o dată la patru ani. Nu suntem numere, ci oameni! Nu vrem ca şcolile noastre să fie locuri ale manipulării şi îndoctrinării, iar copiii noştri, experimente politice. Nu vrem ca bătrânii noştri să fie trataţi cu indiferenţă, aruncaţi dintr-un loc în altul. Nu vrem ca noi să fim manipulaţi, spre binele altora, al lor. Nu vrem ca resursele noastre naturale să fie exploatate în folosul lor, dar în detrimentul nostru, al oamenilor, dar şi al mediului natural. Nu mai vrem să fim masa lor de manevră.
Ce vrem? Schimbarea! Vrem o ţară în care drepturile îţi sunt respectate în aceeaşi măsură în care, în calitate de cetăţean, îţi asumi şi îţi îndeplineşti obligaţiile. O ţară în care să te poţi exprima liber, nu în ţarcuri impuse! Un spaţiu care nu discriminează şi nu oprimă. Un spaţiu în care opiniile îţi sunt respectate. În care politicianul există doar pentru a îi reprezenta pe cei care l-au ales şi nu pentru propria bunăstare materială. Libertate, egalitate, solidaritate. Principii care la 200 de ani de la e
