Cunoscutul prozator craiovean Jean Băileşteanu, după publicarea unui număr de şapte volume de povestiri şi a patru romane, unele reeditate, dă la iveală în 2010, în editura proprie (Autograf MJM ), o carte din sfera literaturii autobiografice. Parodiind cu empatie titlul lui Marin Preda, Viaţa ca o pradă, îl preschimbă, ironic şi parabolic, în Viaţa ca o... paradă, ataşându-i subtitlul: Jurnal de scriitor sub dictatură. Mărturiseşte că va trăi şi el virtual, după modelul lui Pătrăşcanu, sub trei dictaturi: dictatura politică, dictatura economică şi dictatura inspiraţiei.

Titlul său porneşte de la opinia cvasi generală că noi românii facem treburile în mod festivist, să salvăm aparenţele, heirupist, adică de... paradă. Astfel notează autorul că Gheorghiu-Dej, în 1962, la încheierea colectivizării, i-a adunat pe ţăranii fruntaşi în costume naţionale, tot de paradă, la M.A.N., ca să semneze decretul pernicios pentru truditorii pământului. Pentru aceeaşi paradă au semnat decrete şi Ceauşescu, cât şi cei trei preşedinţi ai României democratice de astăzi, care n-au reuşit în douăzeci de ani să-l scoată nici pe ţăran, nici România la liman. (p. 119)

Plecând de la Preda, care echivalează viaţa cu o pradă, Nestor Vornicescu o asimilează unei minuni de la Dumnezeu, Balzac o consideră o comedie, Malraux – o condiţie umană, grecii – o tragedie, Octavian Paler o situează pe un peron, Ion. D. Sîrbu o califică drept o porcărie. Jean Băileşteanu, etalându-şi lecturile bogate, întregeşte galeria calificativelor vieţii comparând-o, iată, cu aluzie autohtonă, sugestiv, cu... o paradă!

Cartea cuprinde o culegere de tablete (în denumirea proprie), pe care le scrie la îndemnul poetei Ioana Dinulescu, pentru Un gând pe săptămână, emisiune la Radio „Oltenia” Craiova şi le datează după ziua scrierii sau a difuzării. Din 1999, după vreo doi ani, emisiunea încetează, iar