INTERVIUL ZILEI. În 1848, maghiarii au semnat proclamaţia prin care încercau să refacă Ungaria din timpul lui Matei Corvinul.
În fiecare an, ziua de 15 martie tulbură apele între români şi maghiari. Ungurii spun că sărbătoresc eliberarea de sub dominaţia Imperiului Habsburgic din 1848, iar românii - începutul unui conflict sângeros cu maghiarii. Într-un interviu acordat "Evenimentul Zilei", istoricul Alin Ciupală a explicat contextul zilei de 15 martie.
EVZ: De ce sărbătoresc maghiarii ziua de 15 martie?
Conf. Dr. Alin Ciupală: Ziua Ungariei a fost stabilită de momentul proclamaţiei pe care guvernul revoluţionar maghiar, la 1848, a dat-o pentru a anunţa proiectul politic prin care Ungaria se forma în graniţele istorice. Această decizie a trezit reacţia naţionalităţilor vecine, printre care şi a naţiunii române, care urmau să fie înglobate într-un nou stat, construit pe ruinele Imperiului Habsburgic. Trebuie să spunem că datorită revoluţiilor care izbucnesc în mai multe zone ale Imperiul Habsburgic, acesta încetează să mai existe, moment care a fost marcat de părăsirea Vienei, a Capitalei, de către familia imperială.
A fost ceva unic în Europa?
Proiectul paşoptist al maghiarilor este asemănător cu alte proiecte paşoptiste din Europa, numai că guvernul maghiar nu a ţinut cont de proiectele naţionale şi aspiraţiile sârbilor, croaţilor, românilor, germanilor, care urmau să fie înglobaţi în graniţele noului stat.
Ce legătură a avut cu România?
Momentul 15 martie nu are legătură directă cu naţiunea română. Generaţia maghiară paşoptistă nu a plecat de la ideea nesocotirii sau încălcarea drepturilor românilor. Pur şi simplu, proiectul naţional maghiar şi-a urmărit obiectivul strategic. Că acest obiectiv strategic a făcut, prin efectele secundare, să ducă la încălcarea unor proiecte naţionale este adevărat, dar
