Imi plac grecii. Mult. Stiu, stiu ce veti spune. Ca e aproape imoral. Sunt puturosi, porcii Europei, traiesc pe spatele furnicilor nemtesti, santajeaza si speculeaza slabiciunea granzilor, sfideaza falimentul si tot restul. Nu ma intereseaza, imi plac si mai mult. Grecii pastreaza si astazi inca un nu stiu ce din mandria anticilor. Si, oricum ar fi, nu sunt docilii Europei.
Visitand Grecia, inca mai respiri aerul detasarii fata de orice spaima apocaliptica. Frisoanele falimentului grec sunt traite la maxim tot de nemti si francezi. Asta spune destule despre constiinta incarcata a adevaratilor vinovati. Daca nesatul profitului marilor companii si banci occidentale le-a facut sa isi rupa gatul, dupa ce au fost vrajite de frumusetea insulelor grecesti, atunci sa nu-i condamnam pe mostenitorii lui Homer ca isi permit aroganta de a traia din creditul istoriei. Mecanismul va functiona atata timp cat se vor gasi mereu pe cate unii gata sa plateasca pentru un vis.
Ultima stire din sectiunea finante despre Grecia este ca FMI a mai aprobat un credit de 28 de miliarde euro, dar ii avertizeaza pe eleni ca nu mai tolereaza alte derapaje. Toate stirile de vreo doi ani despre greci suna la fel – un imprumut, avertizari ca e ultimul si o intrebare: cand va lovi falimentul? Si, in timp ce finantistii si politicienii din intreaga lume isi storc mintea sa gaseasca solutii tot pentru greselile lor din trecut, grecul obisnuit (re)invata sa traiasca fara banci si fara economie in sens modern.
Anul trecut New York Times prezenta un material despre un orasel unde elenii deja inlocuisera cardurile si banii cu trocul. Fenomenul se pare ca nu a molipsit, totusi, intreaga tara. Ori presa nu a descoperit inca. De curand, o alta stire face oculul pamantului. Producatorii greci de cartofi renunta la intermediari, pun in paranteza marile lanturi de supermarketuri, si isi vand pr
