Chiar şi după cele mai pesimiste sondaje de opinie, alianţa PSD-PNL-PC ar obţine anul acesta un scor electoral istoric - peste 40%. Până şi un procent mediocru de doar 45% - mediocru prin comparaţie cu fanteziile de acum un an ale liderilor USL, când dădeau ca sigur un rezultat de 60% - ar însemna cu mult mai mult decât a obţinut, în 1992, Frontul Democrat al Salvării Naţionale. În acel an, când asaltul neo-comuniştilor atinsese paroxismul, iar toate instituţiile statului păreau că există doar pentru a-i face pe plac, partidul lui Ion Iliescu a câştigat cu doar 34%.
Şi atunci, când USL este la un pas de cea mai categorică victorie electorală din 1990 încoace, a doua ca magnitudine după cea adjudecată de FSN cu un zdrobitor 66%, de unde îndoiala? De unde dihonia crescândă dintre PSD şi PNL? De unde înţepăturile cu zâmbetul pe buze pe care şi le administrează reciproc Victor Ponta şi Crin Antonescu, nimeni alţii decât arhitecţii şi administratorii Uniunii?
De ce, brusc, liderul PSD simte nevoia să-l calce pe bombeuri pe prietenul şi omologul său de la vârful PNL, făcându-i bezele premierului Mihai Răzvan Ungureanu? De ce Ponta, care până mai ieri nici nu concepea să admită că USL nu ar obţine cel puţin 50% din voturi, spune clar şi răspicat că această variantă "nu este exclusă" şi chiar propune soluţii de avarie - "pe 7 aprilie, când avem, toate cele trei partide, un congres extraordinar, la toate cele trei partide în statut se va trece o interdicţie expresă de a colabora cu PDL"?
Şi, mai ales, de ce Crin Antonescu alege să escaladeze tensiunile refuzând propunerea: "Nu vom introduce în statutul nostru interdicţia pentru că nu este nevoie. PNL este suficient de credibil şi sub acest aspect"?
Un prim răspuns este că la vârful USL s-a strecurat îndoiala.
"Cel puţin la locale, eu, spre exemplu, nu cred că vom lua ca vot politic 50%..." Declar
