Bucureştiul a fost mereu o localitate de tranzit, un centru comercial pe unde negustori din toate părţile lumii vindeau bunuri. La finele secolulului 18, prin influenţe străine, intră în cultura oraşului şi meseria de spiritism.

Nu se cunosc exact care au fost influenţele care au adus acest obicei păgân pe plaiurile româneşti, dar se cunoaşte cum că spiritismul a cuprins în mrejele sale pe boiernaşul pitar Perticari (titlu dat în Evul Mediu boierului care se ocupa cu aprovizionarea cu pâine a curţii domneşti şi cu supravegherea brutarilor domneşti, şef al brutarilor de la curte), care ocupa şi funcţia de judecător de departament.

Găsim date despre boiernaşul Perticari în cartea „Istoria românilor", scrisă de istoricul Vasile Alexandrescu Urechilă. Perticari a fost primul bucureşteran care, „în înţelegere cu duhurile", s-a ocupat cu spiritismul, căutând să ghicească cele viitoare, dintre care unele se refereau la domnul ţării.

Chiar dacă nu a fost luată în serios de domnul ţării, Alexandru Moruzi, ocupaţia ocultă a pitarului i-a deranjat pe cei de la curte şi a fost pedepsită. „Alexandru Moruzi, auzind de îndeletnicirea pitarului, care nu-i era deloc pe plac, cu toate că nu punea nici un temei pe spusele duhurilor, răspândite prin gura celui care avea contact cu ele, ca să stârpească o astfel de îndeletnicire, la 5 februarie 1794, a dat un pitac oarecum glumeţ în formă, dar destul de aspru în ceea ce priveşte hotărârea".

Boiernaşul a fost îndepărtat din funcţie şi trimis la mânăstirea Dealul unde să fie în stricta supraveghere a egumenului de acolo. Documentul domitorului era scris într-un ton batjocoritor, dar apărea ca o poruncă cât se poate de usturătoare pentru cel vinovat.

În scrisoare, Alexandru Moruzi îl trimitea pe Petricari la mânăstire unde să se odihnească şi să-şi poată lucra treaba aceasta mai bine. Iar dacă mânăstirea nu era