Emil Andreev, Râul de sticlă, traducere din bulgară de Mariana Mangiulea, Bucureşti, Editura Humanitas, 2011, 336 pag. După 1990, traducerile româneşti din literatura bulgară au fost sporadice, astfel încât pentru cititorul obişnuit este o mare necunoscută ce se scrie la sud de Dunăre în zilele noastre. Din acest motiv este remarcabilă apariţia la sfârşitul anului 2011, în colecţia „Cartea de pe noptieră” de la Humanitas, a unui roman scris de un autor bulgar, Emil Andreev, şi admirabil tradus de Mariana Mangiulea. Deşi este puţin probabil ca volumul să fie unul reprezentativ pentru întreaga literatură bulgară contemporană, avem de-a face cu o carte premiată, apreciată atât de critici, cât şi de cititori şi ecranizată în 2010 de Stanimir Trifonov.
La începutul unei veri toride, în satul bulgăresc Gradişte, se reunesc în jurul unei biserici mai multe personaje. Din Franţa soseşte Hélène Thibault, o tânără medievistă aflată în căutarea unor informaţii despre începuturile bogomilismului; biserica din Gradişte o interesează în mod direct deoarece, deşi fusese construită relativ recent, cu doar câteva sute de ani în urmă, în mod ciudat păstra simboluri specifice bogomililor şi catarilor. Venit din Sofia împreună cu o echipă de tineri restauratori, profesorul Stefan Metodiev, un individ trecut de 60 de ani, plin de complexe şi frustrări, are drept sarcină refacerea frescelor din biserică. Printre studenţii lui se numără şi Mariţa, o tânără fermecătoare pe care arta a salvat-o de la o chinuitoare viaţă de prostituată. Mariţa a rămas însă o nimfomană agresivă, capabilă să stârnească pasiuni nestăvilite în minţile tuturor bărbaţilor care o întâlnesc. Localnicii implicaţi în istorisire sunt puţini, printre ei numărându-se o bătrână aproape senilă, preotul local, Petăr, enigmatic şi distant, Metodi Nedin – un ţăran sărac cu duhul pus de obicei de pază la capre, bătrâ
