Remarcam, în urmă cu cincisprezece ani („Într-un coafor”, în România literară, nr. 41, 1997), tendinţ a de folosire extinsă a unui nume de profesie (coafor) pentru a desemna spaţiul în care profesionistul îşi desfăşoară activitatea.
Mai conservator, Dicţionarul explicativ (DEX) nu validează lărgirea semantică, nici în ultima sa ediţie, din 2009, unde coafor este, în continuare, doar un „bărbat care are meseria de a coafa”. Între timp, majoritatea celorlalte dicţionare generale – Micul dicţionar academic (MDA, 2001), Noul dicţionar universal (NDU, 2006), Dicţionarul explicativ ilustrat (DEXI, 2007) –, mai sensibile la uzul actual şi la sugestiile dicţionarelor de neologisme, au acceptat inovaţia: substantivului masculin i s-a adăugat un neutru, cu pluralul coaforuri, definit ca „atelier unde se aranjează părul (la femei)” (NDU) sau ca „salon de coafură” (MDA, DEXI). Uzul şi opţiunea dicţionarelor par aşadar să fi stabilizat ceea ce este încă resimţit de unii vorbitori ca improprietate semantică. Exemplele mai vechi proveneau din paginile unor ziare („a fost femeie de serviciu într-un coafor”, Evenimentul zilei = EZ, 1164, 1996). În ultimele zile, posturile de televiziune şi ziarele au utilizat consecvent şi insistent termenul coafor pentru a desemna locul unde s-a petrecut o crimă multiplă: „Împuşcături în coafor” (titlu pe ecran, B1 TV, 5.03.2012); „Victimele din coafor puteau fi salvate” (România liberă, 7.03.2012); „Criminalul din coafor a primit ilegal arma” (7.03.2012); „Cine a declanşat masacrul de la coafor” (EZ 8.03.2012) etc.
În vreme ce titlurile de senzaţie din presă au adoptat aproape în unanimitate forma coafor, în intervenţiile vorbitorilor s-a manifestat o anumită variaţie. Interogaţi insistent de reporterii de televiziune, martorii sau simplii trecători au dovedit că operează cu mai multe etichete. Unul desemna, de pildă, spaţiul
