Biografia şi opera poetei, prozatoarei şi eseistei Ana Blandiana (n. 25 martie 1942) comportă o cercetare amplă şi profundă spre a identifica universul liric şi epic al uneia dintre cele mai talentate scriitoare din literatura română.
Aşa cum scriitoarea argumentează şi în epistolele trimise la vârsta de 19 ani poetei Victoria Ana-Tăuşan (1937–2011), prietenă încă din adolescen- ţă, orice scriitor trebuie, un timp, să se izoleze, să citească enorm, să-şi cunoască colegii de generaţie, să-i citească şi, finalmente, pagina scrisă e cea care decide.
Epistolele acestea, încă necunoscute, se constituie în tulburătoare confesiuni asupra genezei operei literare, asupra inspiraţiei şi efortului chinuitor de a crea imagini şi universuri insolite. Mărturisirile Anei Blandiana surprind printr-o dezarmantă sinceritate, printr- o luciditate greu de acceptat la o aşa de tânără scriitoare, care începuse să se confrunte cu vitregiile existenţei ce nu dădeau semne că vor obosi prea curând.
Se cuvine să precizez că poeta Ana Blandiana fusese interzisă, în 1961, de către cenzura comunistă, după ce publicase câteva poezii în presa literară. Biograful meticulos se cuvine să cerceteze literatura epistolară a poetei Ana Blandiana spre a recompune portretul unei autentice şi inimitabile doamne a literelor române.
*
Cluj, 27 iunie[1]961
Dragă Victoriţă,
Probabil pentru că bănuiesc că nici tu nu eşti mai parolistă ca mine, îţi scriu fără să mă simt prost abia acum. De fapt sunt şi foarte lăsătoare.
Ceea ce e esenţial e totuşi faptul că în viaţa mea (spun asta deocamdată fără nostalgie) nu prea se poate întâmpla nimic nou şi neaşteptat pe când tu eşti într-un fel de sală de aşteptare a viitorului.
Acestea fiind spuse rezultă că tu trebuia neapărat să-mi scrii de-atunci pe când eu pot fi iertată.
De fapt nu-mi ar
