Folosindu-se de ierarhia de partid și trimițîndu-l pe Dan Șova la Washington, Victor Ponta răstoarnă, aparent, ordinea firească a lucrurilor. Cel dintîi este absolvent de Istorie și de Drept, în timp ce președintele pesedist este „doar“ absolvent de Drept. La prima vedere, normal și firesc ar fi ca Șova să vorbească despre Holocaust cu autoritatea și legitimitatea istoricului. În mod evident însă, (ex)purtătorul de cuvînt al PSD-ului și-a pierdut orice astfel de legitimitate și nici o vizită la Washington sau altundeva nu mai poate „repara“ această stare de fapt. În plus, rezultatul călătoriei întru documentare pe tărîm american a lui Șova a fost deja stabilit de superiorul său politic. Ponta știe deja ce se va întîmpla: Șova se va duce la Muzeul Holocaustului, după care se va întoarce spășit și va recunoaște că au existat politici antisemite, pogromul de la Iași, trenuri ale morții, lagăre de concentrare în Transnistria și că de toate acestea responsabile au fost autoritățile române, armata română, cetățeni români. Precum Saul în drumul spre Damasc, Dan Șova va avea o revelație. Pentru Saul, revelația a venit ca o surpriză. În schimb, sensul și conținutul revelației lui Dan Șova sînt deja stabilite, pe cale de partid. În atari condiții, (ex)purtătorul de cuvînt al PSD-ului ar putea să economisească banii de bilet de avion și să facă o cercetare pe Wikipedia. Reacția lui Victor Ponta la negaționismul lui Dan Șova nu a avut inițial fermitatea la care te-ai fi așteptat de la un lider de stînga într-o astfel de situație. Mai întîi, președintele pesedist a afirmat următoarele: „Domnul Șova a explicat că a fost o exprimare greșită și și-a cerut scuze. Nu a avut nici o intenție, să-și asume răspunderea și pe viitor să învețe această lecție“. Pe fondul acestui scandal, relația Ponta-Șova a devenit astfel una de tip diriginte-elev. Sub pretextul lipsei de intenție, pre