Coaliţia de guvernare a decis creşterea salariilor bugetarilor de la 1 iunie. Am citit declaraţii privind oportunitatea creşterii acestor salarii şi de ce nu ar fi binevenită o diminuare a CAS acum. Am câteva observaţii de făcut în acest sens.
Dacă are loc mărirea salariului minim se poate atenua considerabil pierderea de bani la fondul de asigurări sociale (având în vedere evitarea impozitelor practicată de nu puţine firme prin folosirea salariului minim). Este de subliniat că se poate opera o modificare la CAS pe angajator pentru a fi cât mai neutru impactul asupra firmei, aşa cum au remarcat unii economişti.
Se aminteste impactul asupra deficitului structural al bugetului de pensii (al asigurărilor sociale). Dar ce contează, în ultimă instanţă, este alt deficit structural, cel al bugetului consolidat. Şi acest deficit este influenţat de creşterea salariilor bugetarilor --drept cheltuieli permanente.
Este adevărat că, dacă se optează pentru CAS, nu există garanţia că firmele vor crea locuri de muncă suplimentare, care să crească baza de producţie, de consum, de impozitare. Şi sunt de acord că cei de la FMI şi Comisie ar pedala în acest sens. Dar cel puţin se formează premize mai favorabile în economie pentru crearea de locuri de munca, se modifică nivelul de impozitare a muncii, ceea ce contează pentru toată lumea.
Argumentul că marind salariile bugetarilor se stimulează consumul şi astfel producţia trebuie judecat în raport cu alte considerente:
- este de gândit că înclinaţia spre consum a cetăţenilor români a fost diminuată de criză, întrucat a crescut nevoia lor de “resurse precauţionare” (destinate momentelor foarte grele). Aceasta pare paradoxal atunci când puterea de cumpărare scade, dar are sens având în vedere şocul produs de criza –care schimbă conduita de consum şi economisire, fie şi temporar.
