- Amintiri din alte vieti -

Traian T. Cosovei

A te indragosti e ca si cum ai spiona un inger...

Aceasta este o poveste din vremea cand eram atat de tanar, incat traiam si iubeam cu o viteza peste limita admisa de lege. Eram liber, credeam in idealuri inalte, in cavalerism, in sacrificiul suprem pentru prieteni sau pentru femeia iubita, in respect pentru legea onoarei. Eram pur, dar nesupus, rebel, dar necunoscator in ale tradarii. In jurul nostru se daramau biserici, dar noi, generatia noastra, ridicam catedrale din marmura alba, in cinstea dreptatii. Stelele, anotimpurile, dragostea, intunericul, moartea, lumina, vesnicia - un haz amar faceam de toate! Pana si de noi. Firi patimase, destepti, neobositi si plini de curiozitate, adulmecam necunoscutul, cu neobisnuitele noastre "scrieri" despre o noua... sensibilitate.

Atunci am intalnit-o pe domnisoara M. Am cunoscut-o la discoteca Facultatii de Litere. Unul din prietenii mei, student la arhitectura, venise insotit de o liota de fete care roiau in jurul lui, care mai de care mai ademenitoare. Printre ele... si domnisoara M. S-au facut prezentarile, s-au schimbat priviri, vorbe, soapte, dar si timide sau mai indraznete complimente.

Peste vreo jumatate de ora, am privit-o atent, dar discret, si primul lucru la care m-am gandit a fost ca e imbracata destul de excentric pentru acele vremuri: pantaloni verzi si o camasa cu volane si flori mari, in prea multe culori - stranie aparitie feminina, cu o fina, naturala senzualitate, cameleonica, adaptabila si fara crize de personalitate. Genul de femeie care se simte la fel de bine intr-un fotoliu de plus ori pe un scaun de pescuit cu trei picioare, care stie sa rada, sa planga, sa danseze, sa iubeasca ori sa tradeze cu acelasi zambet inocent, cu aceeasi privire jucausa, plina de dulci, nevinovate promisiuni. Am privit-o si am crezut ca am u