- Social - nr. 975 / 16 Martie, 2012 Masacrul de la Moisei Sunt fata in fata cu un Erou.] - Cum ati ajuns in Lagarul de la Viseu? - La 10 mai 1944, am primit ordin de concentrare la munca fortata. Ca asa procedau cu noi, romanii. N-aveau incredere in noi sa ne bage in unitatile lor militare si ne trimiteau in Detasamentele de munca fortata... - ...Si ce munceati? - Construiam fortificatii, cazemate, canalizari, transee. Pe mine m-au dus in Galitia, la Zabie, din cate imi amintesc. Dupa un timp, m-au mutat in Maramuresul meu, in Muntii Copilasi. Atunci am aflat si despre intoarcerea armelor impotriva lui Hitler si mi-a crescut speranta ca voi ajunge sa-i revad pe cei de-acasa, stiind ca armata sovieto-romana marsaluia energic pentru eliberarea Transilvaniei. Nu mai puteam suporta. Eram ostenit, chinuit... M-am hotarat sa fug. - Erati singur? - Nu, eram multi. Vreo 30-40. Am fugit, dar ne-au prins la Moisei, de unde voiam sa plecam fiecare spre familia lui. De-acolo ne-au dus la Viseul de Sus, unde ne-au inchis... - Cum au motivat arestarea? - Ca suntem tradatori de patrie si patrioti romani. Partizani! Majoritatea erau considerati tradatori... - Era singurul lagar? - Toate comunele se transformasera in lagare: si Leordina, si Ocna Sugatag, Dragomiresti, Ocna Slatina, Teceul Mare si altele. Pe mine m-au prins chiar la podul de la Moisei. De-acolo m-au dus la Viseul de Sus, intr-o casa pe care o familie de romani au parasit-o in septembrie 1944. Oameni care, am aflat peste ani, cunosteau din familie comportamentul salbatic al ocupantilor unguri in astfel de situatii. S-au comportat odios cu toti care erau acolo, vreo 35-40 de oameni, intre care si doi evrei. Ne-au batut, ne-au umilit, dar, inainte de toate, ne-au infometat, incercand lichidarea noastra prin inanitie. - Cat a durat? - Atunci, in ziua aceea de 14 octombrie, o sambata ploioasa, rece, posomor