Anul acesta se împlinesc 50 de ani de la începutul derusificării României. În 1962, trupele sovietice plecaseră din ţară, eram singurul stat comunist neocupat, iar Gheorghiu-Dej scăpase de duşmani şi îşi consolidase puterea. Sursa: Fototeca online a comunismului
Viaţa începuse să se schimbe spectaculos. Lui Dej îi plăcea să trăiască şi îi lăsa şi pe alţii să o facă. Aşa se face că pe străzile Bucureştiului apăruseră maşinile occidentale, stofele englezeşti, barurile cu program de striptease, deschise până dimineaţa, restaurantele erau pline şi deschise până la 2.30 noaptea. Viaţa se schimba spectaculos. După teroare, urma o perioadă de tihnă și trai bun. Despre această perioadă şi omul care a patronat-o, am discutat cu Dan Ciachir, un scriitor ce a făcut o pasiune pentru respectiva epocă.
"Lui Dej îi plăceau restaurantele încă din tinereţe, întocmai cum îi plăceau şi regelui Carol al II-lea. În ocurenţă cu ei, atât mareşalul Antonescu, cât şi Ceauşescu nu numai că le evitau, dar le detestau de-a dreptul", povesteşte Dan Ciachir.
Nu gonea clienţii
Dej iubea băutura, în compania prietenilor. "Bea vin, dar băutura sa preferată era coniacul, Coniac franţuzesc. Coniacul era şi băutura preferată a lui Carol al II-lea, la care adăuga – din aceeaşi familie – Armagnac-ul", spune Ciachir. "Restaurantele sale preferate erau ‘Pescăruş’ şi ‘Parcul privighetorilor’ din Pădurea Băneasa. Am avut prilejul să stau pe vremuri de vorbă cu un şef de sală care i-a servit în anii ’50 la ‘Pescăruş’, separat, atât pe Petru Groza cât şi pe Dej. De vreo două ori, Dej a venit cu câteva persoane între care şi Ana Pauker la ‘Pescăruş’. Cel mai adesea îl însoţea fidelul său prieten, Gheorghe Apostol, şi alte două-trei persoane. Probabil simţea că dacă se anunţă peste patru-cinci persoane la o masă nu mai e atmosferă de restaurant, ci chermeză. La
