Iulian Apostol a jucat 10 minute în meciul pe care "satelitul" Rapidului l-a câştigat la Afumaţi (1-0). A fost lovit de un adversar şi a părăsit terenul
într-un picior, dar în aplauzele spectatorilor. O palidă urmă de satisfacţie pentru un fotbalist care până nu demult aculta imnul Ligii Campionilor la Seviila, Glasgow sau Stuttgart.
Un steward local ne întâmpină cu trei bilete în mână. "Poftiţi. Bine aţi venit la Afumaţi". Mulţumim oarecum surprinşi de o ospitalitate mult prea ciudată pentru rutina noastră tocită la partidele din Liga I. Instinctiv scoatem bricheta de la ciorap, pixul din buzunarul interior şi ne îndreptăm spre locurile indicate de domnul cu pantaloni la dungă şi vestă fosforescentă. "La final are loc o petrecere. Mici, bere, totul gratis, de la domnul primar". Omul de la pază repetă propoziţia fiecărui spectator cu proximitatea robotului de la ora exactă. Aflaţi în întârziere după ce am fost învinşi de aglomeraţia de la "Europa", încercăm să-l detectăm pe Apostol printre jucătorii care deja controlează protocolar tibiile adversarului direct. "Hai bă «Mucles» ridică-te că nu ai nimic!", ne ajută involuntar un domn în geacă de piele, în timp ce încearcă să desfacă un fermoar rebel prins într-un pulover de mohair deja depăşit de vremuri şi de soarele de afară.
Apostol e jos, cu o mână pe gleznă şi cealaltă învârtită isteric în aer, semn că începutul returului la "Divizia C" nu i-a fost de bun augur. Nu poate continua şi cu greu ajunge pe bancă printre aplauzele de concert ale localnicilor. Cu jambierul într-o mână şi cu blestemele printre dinţi, omul care până nu demult silabisea în vârful buzelor imnul Champions League îşi intră în rolul de antrenor. Împarte sfaturi pentru Martin, Răduţă, Stanca, Şerbănescu şi pare prins de meci în momentul în care din inerţie încearcă să se ridice, dar durerea din piciorul de sprijin îl condamnă
