Selecţionerul a lansat un subiect mai interesant decît părea la prima vedere.
Pe ce post joacă totuşi Rusescu?, a întrebat cu falsă nedumerire selecţionerul. De fapt, el tocmai răspunsese cu o întrebare. Piţurcă a driblat uşor, printr-o simplă mişcare a corpului, iar întrebarea a rămas plutind în aer ca o pană de pescăruş deasupra valurilor înspumate ale mării. Nu vă lăsaţi amăgiţi însă de interpretarea în cheie poetică a întîmplării. Tema “Rusescu la echipa naţională” nu se pretează la aşa ceva, fiindcă este proză pură. Un subiect interesant. Mai interesant decît pare la prima vedere.
Raul Rusescu poate juca mijlocaş dreapta şi (sau) atacant. Ce fel de mijlocaş dreapta şi ce fel de atacant? Probabil un mijlocaş cu apetitul careului. Ori un atacant căruia îi place să vină lansat din linia a doua. Un mijlocaş care evadează productiv de pe bandă spre poarta adversă. Rusescu nu este nici vîrf care să ţină stoperul în cîrcă, nici mijlocaş lipit de tuşă sau om de centrări. Forţa lui Raul Rusescu vine tocmai din dibăcia de a exploata spaţiile dintre linii. Este jucător de execuţii, unul care are nevoie de aer, nu killer pe metrul pătrat.
Piţurcă ştie însă toate astea şi nu cred că face un defect din versatilitatea unui fotbalist. Aţi observat că tocmai am folosit un cuvînt la modă printre analiştii fenomenului fotbalistic, lucru cît se poate de normal atunci cînd vorbim despre un jucător la modă. Aici aud deja reproşurile celor care consideră că una-două mai descoperim cîte un fotbalist genial, pe care apoi, cu tupeul&superficialitatea caracteristice meseriei, îl mai şi propunem la echipa naţională. Raul Rusescu nu are însă nevoie de un serviciu de avocatură de sorginte jurnalistică. Spre deosebire de copiii teribili ai lui Gigi - Tatu, Florin Costea, Tănase (apropo, Dodel ce joacă? Ce post i se potriveşte, nea Piţi?) - Raul Rusescu marchează. Raul Ruse
