Dar aceasta sursa de viata a inspirat a doua minune pe aceste locuri, calea ferata, cindva principalul civilizator al vaii. Nici acum nu a intrat in desuetudine; mai multe trenulete harnice aduc zilnic la Iasi lumea Jijiei sau inapoiaza, seara, pe cei veniti cu trebi la capitala Moldovei. Oameni de pe Jijia: personalitati ridicate din sate in care nu se intimpla multe; locuri uitate, periferie a civilizatiei moderne din care au tisnit insa identitati efervescente. Am tot anuntat, impreuna cu scriitorul Nicolae Turtureanu, de loc dintr-un sat megies, Iacobeni, dar nu la fel de saltat ca satul meu, Ungureni, ca proiectul nostru este acela de a implanta in constiinta publica ideea ca marginea poate naste, uneori, valori. Am incercat un inventar al celor care au facut ceva, care s-au distins prin virtutile si munca lor, mai inainte si acum; oameni care au invins izolarea, facindu-si nume, realizind opera. Oameni de stiinta, profesori prestigiosi, constructori de institutii, scriitori, cu totii condeieri. I-am invitat sa impartaseasca din experienta lor, sa-si prezinte inceputurile, drumul urmat, sperind sa oferim modele pedagogice. La inceput am inregistrat optimism, proiectul a fost primit cu entuziasm. Oferte, schimburi de informatii despre fiii zonei, risipiti peste tot. Cind eu, cind vecinul meu incercam sa trezim interes pentru un spatiu sterp, lipsit de atractivitate, cunoscut doar prin cele doua ingrediente care-l mai scot din anonimat: riul Jijia si calea ferata Iasi-Dorohoi. Dar curind, cu tot zelul nostru, cu toate ca am inserat, in revista Cronica Veche, primele texte primite, fibra emotionala s-a cam diluat, iar productia a diminuat. Nu ne-am lasat doboriti si iata ca ne apropiem de finalul misiunii. Sintem acum in faza cautarii editorului. Riurile sint considerate surse purificatoare in majoritatea miturilor sau religiilor; botezul la crestini este facut cu