Din cauza marilor datorii fata de angajati pe care le are in urma proceselor pierdute in conflicte de munca, statul a fost obligat sa amane si sa esaloneze plata acestora pe mai multi ani de aici inainte.

Cauza principala a atator procese pierdute este lipsa de respect sau neglijenta functionarilor decidenti fata de ceilalti angajati de la stat. Obiceiuri vechi, neconforme cu un stat de drept cum ar fi deciziile impuse administrativ, neglijand drepturile angajatilor si incalcand contractele de munca.

Majorarea salariilor bugetarilor poate fi realizata unilateral, fie pentru a compensa inflatia, fie pentru a ridica nivelul de salarizare. In acest caz, angajatul nu se supara, cel mai adesea chiar o merita, de aceea accepta tacit si nu va da statul in judecata pentru acest lucru.

Reducerea lor este insa un act unilateral, care aduce prejudicii semnatarului contractului de munca. Nimanui nu-i convine sa i se reduca salariul fara acordul sau, deoarece este vorba de a presta aceeasi munca pe bani mai putini.

Evitarea acestor situatii se poate face prin marirea conditionata pentru ceea ce depaseste rata inflatiei. Aceasta marire poate fi legata de performanta economica ulterioara a tarii sau a angajatului si poate fi revizuita la anumite intervale. Cu o astfel de masura de prevedere, acceptata de angajat, se poate reveni legal la salariile mai mici daca rezultatele economice nu mai permit sustinerea acestora.

Am trait intr-un stat totalitar in care deciziile de la ministere si Guvern nu se puteau comenta. Unii dintre functionari mai aplica si dupa mai bine de 20 de ani aceeasi metoda dictatoriala de a trata angajatul de la stat. Se uita ca statul nu este o supraentitate, ci este format si din angajatii sai.

Aparatul administrativ nu poate actiona dupa buna voire, impotriva oricarui angajat, legile prote