Aproape fiecare sfârşit de săptămână îl ”prinde” acasă, la Deduleşti, la graniţa judeţelor Argeş şi Vâlcea. Fuge, evadează din jungla oraşului şi se ascunde în liniştea atelierului său, înconjurat de zeci de personaje plămădite în lut, chiar de mâinile sale. Aproape fiecare sfârşit de săptămână îl ”prinde” acasă, la Deduleşti, la graniţa judeţelor Argeş şi Vâlcea. Fuge, evadează din jungla oraşului şi se ascunde în liniştea atelierului său, înconjurat de zeci de personaje plămădite în lut, chiar de mâinile sale.

De-a lungul timpului, din degetele îndemânatice ale inspectorului principal Aurel Bădulescu au prins contur mii de astfel de chipuri printre care şi cel al Reginei Elisabeta a II-a, al lui Mihail Kogălniceanu, al lui Marin Sorescu sau al lui Amza Pellea.

Pentru poliţistul care acum lucrează la Institutul de Criminalistică al IGP, trecutul nu e niciodată departe. De câte ori, în atelierul său, modelează bucata de pământ stropită cu apă, gândurile îi zboară la anii copilăriei în care mâinile-i, la început crude şi nepricepute, frământau plastilina din care au ieşit primele chipuri. Al celebrilor comici americani Stan şi Bran, al lui Don Quijote, dar şi al beţivului satului. Şi la prima carte despre modelare pe care mama lui i-a oferit-o în dar pe când era în clasa a doua.

”Copil fiind, stăteam mult pe stradă, să mă uit la oameni. Beţivul a venit spre mine, inofensiv, şi mi-a dat un clopoţel de cal. Fără să spună un cuvânt. Îl mai am şi-acum. În ochii lui am văzut multă tristeţe şi singurătate. M-am întors acasă şi l-am modelat”, păşeşte Aurel printre amintiri. Modele îi sunt, fără ca aceştia să aibă habar, oamenii obişnuiţi pe care îi vede zilnic şi le studiază cu atenţie trăsăturile. Fie personaje ţărăneşti, chipuri muncite pe care trecerea anilor le-a săpat adânc, fie fizionomii caricaturale, pline de umor şi veselie. Din apăsări ale deg