Educată de mică în spiritul iubirii de frumos, Ramona Novicov a ajuns un critic de artă notoriu. Zilnic aleargă între facultăţi, unde predă studenţilor istoria artei, şi vernisaje, unde creditează tinerii artişti. De cele mai multe ori însoţită de Suzi, bicicleta ei de oraş!
Convinsă că, dacă vrei să schimbi lumea, trebuie să începi cu tine, Ramona circulă cât de des poate pe bicicletă. Pe lângă că încearcă să ofere o lecţie uşoară de ecologie, criticul de artă le mai propune orădenilor o schimbare, cerându-le să-şi schimbe mentalitatea faţă de oraş, să-l preţuiască şi să fie dornici să-l scoată din banal. Cu alte cuvinte, să-i aprecieze bogăţia, ba chiar să o promoveze mai departe...
În lumea artei
Deşi consideră Oradea "acasă", dat fiind că aici locuieşte de ani buni, Ramona Novicov are un alt oraş în suflet: Şteiul. "E oraşul în care mi-am pus bazele educaţiei umaniste", zice femeia ajunsă acum la 51 de ani. Acolo s-a întâlnit prima oară cu artele: baletul, muzica, pictura. Şi tot acolo şi-a început pasiunea pentru mersul pe bicicletă, devenit azi practică freceventă. "Înainte de a cere ceva acestei lumi, trebuie să dai. Eu încerc să nu-i dau Oradiei încă un motiv de poluare", explică Ramona.
A studiat la Liceul de Artă din Braşov, a vrut să se facă sculptor, dar s-a reorientat, la îndemnul profesorului său Rudolf Bone, spre istoria artei. A dat la Institutul de Arte Plastice din Bucureşti, unde în anul în care s-a înscris ea s-au scos la admitere doar 6 locuri. "Mi s-a părut un miracol că am intrat din prima. S-a dovedit un miracol care mi s-a potrivit". După absolvire, la începutul anilor '80, s-a întors la Oradea şi s-a angajat ca muzeograf şi istoric de artă la Muzeul Ţării Crişurilor. "În lumea ceauşistă, aici era un univers aparte, o lume a ideilor. Iubesc foarte mult Muzeul şi sunt convinsă că rămâne o forţă importantă în oraş", zic
