Printre exporturile de succes ale Cehiei se numără - probabil în mod neaşteptat - pe lângă automobilele Skoda şi diverse mărci de bere, şi festivalul One World, ajuns în România şi alte zece ţări cu ajutorul Institutului Ceh. Actuala ediţie a fost dedicată memoriei lui Vaclav Havel, unul dintre iniţiatorii şi susţinătorii festivalului, şi a adus la Bucureşti documentare din întreaga lume - şi care au acoperit o gamă largă de subiecte, de la certurile iscate de construirea unei fabrici Hyundai în orăşelul ceh Nosovice la căderea regimului Mubarak din Egipt sau de la istoria mişcării Black Power din Statele Unite la călătoria unei conserve de ravioli cu carne, care începe în Brazilia (unde sunt extrase minereurile de fier din care este fabricată) şi ajunge, la un moment dat, şi în România.

„Acesta nu este un film" este un film

Unul dintre cele mai aşteptate (dar şi emoţionante) filme ale festivalului a fost pelicula „Acesta nu este un film", a iranianului Jafar Panahi. Nu neapărat pentru că autorul este unul dintre membrii marcanţi ai Noului Val al filmului iranian, premiat la festivalurile de la Cannes, Veneţia şi Berlin - ci din cauza poveştii filmului (sau non-filmului) său.

Pe 30 iulie 2009, regizorul, care nu s-a ferit niciodată să critice sistemul politic din Iran în filmele sale, a fost arestat - fără ca autorităţile de la Teheran să specifice motivul - şi a primit interdicţie de a părăsi ţara. Câteva luni mai târziu, Panahi a fost din nou arestat şi trimis în judecată, sub acuzaţia de conspirare în scopul de a comite crime împotriva siguranţei naţionale, precum şi propagandă împotriva Republicii Musulmane Iran. Tribunalul l-a condamnat la şase ani de închisoare şi o interdicţie de 20 de ani de a face sau regiza filme, a scrie scenarii, a discuta cu media din Iran sau străinătate şi a părăsi ţara. Aşa s-a născut ideea peliculei „Acesta nu est