Au revenit la vatră, au dat cu niţel var, dar au chemat părintele când încă nu era totul gata. Gazonul arată bine, chiar dacă are un petec abia pus, dar parcarea e groaznică, aleile din interior sunt rupte şi pline de gropi, iar cele 23 de grade de duminică n-au reuşit să topească zăpada din spatele porţii de la Sud.

Sunt amănunte fără importanţă, care nu mai contează atunci când eşti acasă. Oamenii s-au legat de tot ce înseamnă Ghencea, de spiritul ei şi nu mai zic nimic când turnichetul e în mijlocul băltoacei sau când scaunul din tribună n-a mai văzut cârpa de praf de pe vremea când era Stoichiţă antrenor.

Ilie s-a simţit de-al locului

Tribuna s-a umplut alimentată de nostalgie, dar şi de călcăturile greşite ale lui Rapid şi Dinamo. Tătăruşanu a ieşit primul din gura tunelului, s-a dus în faţa peluzei Nord, unde şi-a primit porţia de ovaţii. Au urmat ceilalţi, Bourceanu sau Chiricheş privind cumva stânjeniţi o incintă pe care o ştiau doar din vestiarul celorlalţi, al adversarilor Stelei. În schimb, Tănase sau Bicfalvi, veterani ai locului, aveau aerul că doar au revenit acasă dintr-un concediu prelungit. Iar Ilie Stan a traversat terenul cu pas sigur, ştiindu-i cotloanele mai bine decât bătătura casei părinteşti din Câmpia Buzăului.

Cu un sfert de oră înainte de final, puteam vorbi de un stadion aproape plin şi în întregime însufleţit, o casă care, chiar dacă nu e nouă, te face să-ţi fie cald şi bine în ea.

Au revenit la vatră, au dat cu niţel var, dar au chemat părintele când încă nu era totul gata. Gazonul arată bine, chiar dacă are un petec abia pus, dar parcarea e groaznică, aleile din interior sunt rupte şi pline de gropi, iar cele 23 de grade de duminică n-au reuşit să topească zăpada din spatele porţii de la Sud.

Sunt amănunte fără importanţă, care nu mai contează atunci când eşti acasă.