Si cat de rau este acest lucru? De ce, prin pierderea controlului asupra partidelor si alesilor ca indivizi, romanii au enorm de suferit? Iar democratia este schioapa, profund deranjata? Ce am putea face pentru a schimba lucrurile? In tentativa mea de a da un raspuns acestor intrebari, voi folosi ca experiment Partidul Poporului - Dan Diaconescu.

Pe scurt, de cate ori au loc alegeri, oamenilor li se fac fel de fel de promisiuni. Nu discut, de aceasta data, nici de mita electorala si nici de furtul practicat la urne sau direct, pe soft. Pur si simplu pentru ca nu se poate fura tot. Un cetatean alege dupa ce, in prealabil, face un rationament si ajunge la concluzia ca un candidat sau un partid indeplinesc anumite cerinte in raport cu sperantele sale. Numai ca, imediat dupa ce s-a incheiat procesul electoral, asteptarile cetatenilor pot fi cu usurinta tradate. Cum?

Prin diverse inginerii politice. Ai votat, sa spunem, un partid sau o persoana pentru ideile sale socialiste, liberale sau nationaliste, dupa care descoperi ca partidul sau persoana respectiva intra in combinatie cu adversarul din alegeri si, la capatul acestei operatiuni, desi a castigat, sa spunem, stanga, pentru ca asa a vrut electoratul, se formeaza un guvern de dreapta. Pentru ca asta a rezultat din inginerie. O inginerie tradatoare in raport cu cetateanul. Exemplul cel mai concludent il avem in fata ochilor. Se numeste UNPR. Un partid care nu a fost niciodata ales de cetateni. Alcatuit din politicieni care au concurat sub sigla si cu promisiunile altor formatiuni politice. Acelasi lucru se petrece si cu simplii traseisti.

Cum poate fi evitata aceasta mizerie? Cum putem sa-i garantam cetateanului ca va primi ceea ce a cumparat prin vot, si nu exact ceea ce a respins? Pentru a explica modul in care ar putea functiona un mecanism opus celui care provoaca in prezent dezgustul fata de pol